luni, 6 ianuarie 2014

doar un suflet calator...






         Într-o zi de iarnă geroasă, mă uitam pe geam și mă gândeam să caut un suflet, o scânteie, o îmbratișare poate și-un gînd bun ... și totul părea frumos. A trecut ceva timp și sufletul acela m-a găsit, era de un alb divin, strălucitor , privirea ei trecea prin corpul tău, crezând că poate să-ți ia inima din piept, curățândul de toata ura. În ochii ei, mă înecam ușor, acel albastru pur înfiorător, crezând că este un înger, am păstrato doar pentru sufletul meu.
       Zi de zi trecând, toată iubirea pe care o simțeam se manifesta și-n jurul nostru, uitând de iarna cea grea, lăsând în urma sufletelor noastre numai speranța unui vis de iubire, crezând ca este un drog pentru oricine sau orice. Natura începea să-și arate zâmbetul verde, iar tot orizontul plângea de fericire în sute de noanțe lăsând să încheie această orchestră, păsărelelor. Doar auzind începeai să plutești, să zbori cu aripi de înger furate până la cerul multicolor și tot ce-mi mai puteam dori, era doar să numai cobor. Nu numai natura se îmbătase din iubirea noastră, pentru că oamenii au început să uite de ură, război, bani și tot ce lea mai rămas era doar iubirea creatoare.
      Totul este perfect, să tremuri de dorință în brațele trupului cald, dar, doar un gest, doar un cuvânt, schimbă orice culoare, lasându-ti viața un deșert întunecat. Pot spune că toți ne-am simțit înșelați, trădați de acest sentiment care îți fură sufletul și-l închide într-un abis, în care doar plânsul și urletele de durere, sunt auzite doar de tine. Mă tot gândesc la acele momente de neuitat, la câte tablouri am pictat cu dragostea noastră, la cate lumi am conturat doar gandindu-ne, dar acum totul și-a pierdut culoarea, lăsând-o într-un gri întunecat. Aici tot ce e mai frumos pe lume parcă dispare, fără culori, fără sunetele păsărilor, fără prieteni, fericire, dar rămâne doar o liniște, un cântec macabru de rece care-ți dă de înteles că doar acum ai ÎNVĂȚAT SĂ IUBEȘTI CU ADEVĂRAT!
      


sâmbătă, 15 decembrie 2012

vine Craciunul...!

          
        Cu toții așteptăm să vină, cu toții ne gândim la momente de neuitat alături de familie, acea sărbătoare când un prunc, a schimbat această lume pentru totdeauna și a adus un pic de iubire în inimile noastre, Crăciunul.
        Acesta este momentul în care ar trebui să uităm de viața pe care o ducem, de greutățile pe care le avem zilnic și să punem familia pe primul loc. Orice oraș, orice casă se îmbracă în straie de sărbătoare pentru a se bucura de alegerile noastre, de a ne aduce pe fețe zambetul crud și simplu a unui copil. Ne este alături și natura care an de an este plină de puritate aducând cu ea o liniște feroce, doar pentru a ne da ocazia să fim împreună.
          Observi trecând pe lângă tine, copii care ard de nerăbdare să vină Moșu, să le ofere cadouri celor mai cuminți dintre ei. Încă un moment din viețile noastre când aceste mici furnicuțe aduc fericire si bucurie în inimile noastre doar prin simplitate, un colind și un zâmbet. Toate planurile par că merg pe făgașul natural atunci când toată familia asistă la împodobirea bradului.
           Mă gândesc, de ce toată lumea își dorește, spune, să fim mai buni, mai darnici de Crăciun, doar de Crăciun... în restul anului suntem în vacanță?
           O mare parte dintre noi, Crăciunul reprezintă doar multă mâncare, băutură și am uitat cum se ne bucurăm de lucrurile simple care ne fac această viață mai frumoasă. Pot adăuga, multe personalități ale timpului cum își spală din imaginea prin cadouri date familiilor sărace, copiilor orfani. Felicitări acestora, problema se pune astfel: de un ajutor au nevoie si în restul anului! un scop să le oferi în această viață, un impuls, un sfat ar conta mai mult decât orice cadou material pe care l-ai putea oferi în această viață!
           Cu această imagine putem doar spera la un miracol de Crăciun că va veni în sufletul nostru, astfel ne va aduce spre o cale mult mai simplă și mai dreaptă pentru toți!      (iubire, adevăr, o singură entitate)

sâmbătă, 3 martie 2012

2

Se spune ca viata e mai presus decat orice vis al nostru, dar daca visul este insasi viata ta, ce vei face?... cum vei incerca sa treci peste toate obstacolele vietii??? vei reusi... poate!?
Asa este,vei reusi! dar cu multe sacrificii. alergi toata viata dupa acel lucru, dar nu vei observa decat la final de joc cum te-ai schimbat sau cu putin inainte de a mai putea face vreo miscare.... si cum orice are un inceput, al tau e facut de insasi dorinta arzatoare de a avea mai mult! Vei castiga, intr-un final ...dar vei observa ca vei pierde lucruri mult mai pretioase ... te vei pierde chiar pe tine

duminică, 19 iunie 2011

gand desprins din mine...




Ma trezesc, mergand, intr-un loc pe care nu-l cunosc, nestiind unde ar trebui sa ajung sau ce ar trebui sa fac. Oprindu-ma observ ca pe nimeni nu cunosc, dar intr-o clipa apare cineva, ma lumineaza, simt ca o cunosc dar nu stiu sa-i pronunt numele, simteam ca pe ea o asteptam cu bratele deschise si ochii inchisi...visand la iubire.
Nu e prima zi cand petalele florilor cad, nu e prima zi cand frunzele pomilor pier intr-un covor de vise, dar e prima zi in care simt ca am un motiv sa traiesc...sa te privesc. Acest ultim mister care ma patrunde, devine aerul pe care il respir si simt cum locul meu e in inima ta, alaturi de iubirea mea ...
Facand cate un pas ,peste acest covor de vise, clipele parca trec mai greu si zambetul ei imi fura tot, lasandu-ma doar un trup gol, lipsit de tot, de nimic...
Mintea-mi fiind alimentata de frica se lasa purtata de ganduri triste, incerc sa nu ma gandesc...oare va pleca?...oare inima mi-o va lua si niciodata nu o voi mai recupera, lasand doar un trup gol lipsit de tine? ...oare va fi mereu langa mine?, dar stiind ca niciodata nu va putea fi a mea....oare voi trai din amintiri ...mereu? ...si l-a urmatorul pas disparuse, nu am mai vazuto de atunci. Oare realitatea noastra e aceeasi pentru toata lumea? oare iubirea noastra e aceeasi? sunt doar intrebari fara raspunsuri ...

sâmbătă, 28 mai 2011

misterul unui vis ...

Intinde-te, viseaza, dar nu clipi,
Zboara spre o lume creata de tine,
Mereu, acolo vei simti ca nu-s serpi,
Unde ingerii asteapta, dar pe cine?

In lumina totu-i frumos, viseaza,
Nu irosi timpul, nu-l crea intr-o seara,
Nu te lasa impins de manie, ura,
Razi in fata mortii, deschideti sufletul si zboara!

Impaca-te cu linistea mintii tale goale,
Pretinde ca ochii tai vad totul,