Stele, ca la un semn, duium,
Coborand din zarile eterne,
Au pornit ca oamenii pe drum.
Si le vezi cum lumineaza,
Visul sumbrului amurg,
Tu stai, si te-nviaza,
Sa vezi visul decurgand...
Sus, acolo, iara-i liniste
Iar intunericul, predomina,
Dar in noptile cele grele,
Vine luna, de mistere plina
De aici, ori si cum n-ajunge
Lumina ce o vezi departe,
Milioane de km merge,
Imaginea lumii incovoiate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu