Sufletul

Intr-o zi de iarna geroasa, ma uitam pe geam si ma gandeam sa caut un alt suflet, o scanteie, o imbratisare poate si-un gand bun ... si totul parea frumos. A trecut ceva timp si sufletul acela m-a gasit, era de un alb divin, stralucitor , patrunzator, privirea ei trecea prin corpul tau, crezand ca poate sa-ti ia inima din piept.

Totul era sublim sa vezi, sa tremuri de dorinta, sa simti caldura unui alt suflet in bataia vantului rece, rece care iti da un fior de pieire, dar cand o vezi, lumina ei te inconjoara, te ridica, renasti, invii, te bucuri de o noua primavara pe care o astepti dar numai vine.

As dori cititorule sa-ti spun mai multe , dar apoi vei musca din marul interzis si cand se va termina aceasta povestire nu te vei trezi asa ca ma voi rezuma la alte cateva randuri: de fiecare data cand paseau sufletele noastre in zapada rece, in urma devenea apa care crestea iarba, florile , pomii , peste tot se imprastia aceasta mireasma , care vrajea oamenii, devenind mult mai buni, mai intregi. Trec cateva clipe si pasarile nu se lasa mult asteptate, ciripitul lor iti patrunzea in suflet si credeai ca zbori, prizand aripe de inger, ajungand acolo sus la norii pufosi, dar cand m-am intors totul disparu-se..., numai simteam.

Este stiut de toti acest lucru, oamenii se cearta, isi spun cuvinte nedorite, sfarsind cu despartirea, dar suflete nu doresc sa se desparta, deaceea gasesc un mijloc de a se reintalni. Mie mi s-a intamplat un lucru neintalnit si ma intreb si astazi daca sufletul meu va reveni, daca va scapa din inchisoarea inimii tale, cu bare invinzibile, stand acolo inghesuit, intr-un colt intunecat, nu stiu ce sa sa mai fac ... sa-l recuperez, reintregindu-ma. Simt ca sunt gol , plin de durere, de parca nu as avea aer, fiind fara suflare, nu pot sa respir ... dar totusi traiesc. De curand am incercat sa ma plimb, am facut cati-va pasi si totul incepea sa se schimbe, tot ce e mai frumos pe lume culori, fericire, albul purificator, ciripitul pasarilor se transforma intr-un cenusiu , negru inchis care duce doar la disperare, la clipe de suferinta. Cu toate ca aceasta lume este intunecata are un farmec aparte, un cantec patrunzator de gol, asculta linistea si o sa-i simti suferinta. Fiorul mortii ma trezeste din acest vis, cosmar ... dar stiu ca doar aceste imagini le vezi in ultimele clipe din viata ....si ma gandesc..., am murit?

sa nu uitati un lucru, orice lume are farmecul si frumusetea ei, dar daca vrei un suflet sa fie lumea ta, nu-l schimba, schimba-te tu!